Locaţiunea este un contract prin care o persoană , numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar (chiriaş), folosinţa temporară, totală sau parţială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestaţii, numită chirie.
Comments (0)
08.06.
Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Comments (0)
15.02.
Cât priveşte proprietatea, dacă materialele sunt procurate de antreprenor, el rămâne proprietarul lor şi al lucrării până la terminarea ei, după care clientul poate obţine predarea silită, devenind proprietar. Dacă materialele sunt procurate de client, el păstrează proprietatea lor (şi a lucrării) şi în cursul executării, creditorii antreprenorului neavând asupra lor drept de gaj general.
Comments (0)
15.02.
O definiţie legală a know-how-ului se regăseşte în legislaţia actuală în OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei, modificată şi aprobată prin Legea nr. 79/1998. Potrivit art. 1 lit. d) din actul normativ amintit, know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.
Comments (0)
15.02.
Contractul electronic este convenţia încheiată prin intermediul mijloacelor informatice.
Contractul electronic nu diferă foarte mult de cel clasic, însă prezintă anumite particularităţi: este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validităţii sale şi al efectelor produsesi calificat juridic ca fiind un contract la distanţă, însă apare o condiţie suplimentară în ceea ce priveşte dovada existenţei acestui tip de contract.
Comments (0)
15.02.
În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care “o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar-utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului, utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale”.
Comments (0)
15.02.