Legea nr. 219/1998 a concesiunii, conturează conceptual de concesiune stipulând că operaţiunea de concesionare se face în baza unui contract prin care o persoană, numita concedent, transmite pentru o perioada determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe.
16.05.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis un recurs în interesul legii înaintat de Procurorul general şi a decis că biletul la ordin, cambia şi cecul se investesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
18.03.
Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
15.02.
Sediul social se stabileste la constituirea societăţii, prin actul constitutiv şi, ulterior, se poate schimba, printr-un act modificator al actului constitutiv.
15.02.
Denumirea nu se alege, ea îmbracă forma “Nume – Iniţiala Tatălui – Prenume” urmată de acronimul PFA, II, IF, de exemplu “Popescu I. Vasile” PFA. În situaţia în care mai există această denumire în loc de iniţiala tatălui se va trece iniţiala mamei sau, dacă tot există, iniţiala tatălui urmată de iniţiala mamei.
15.02.
O definiţie legală a know-how-ului se regăseşte în legislaţia actuală în OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei, modificată şi aprobată prin Legea nr. 79/1998. Potrivit art. 1 lit. d) din actul normativ amintit, know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.
15.02.
Contractul electronic este convenţia încheiată prin intermediul mijloacelor informatice.
Contractul electronic nu diferă foarte mult de cel clasic, însă prezintă anumite particularităţi: este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validităţii sale şi al efectelor produsesi calificat juridic ca fiind un contract la distanţă, însă apare o condiţie suplimentară în ceea ce priveşte dovada existenţei acestui tip de contract.
15.02.
În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care “o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar-utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului, utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale”.
15.02.
Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice după cum urmează:
– individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
– ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
– ca membri ai unei întreprinderi familiale.
15.02.
Conform prevederilor art. 3 litera h din legea 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, la sediul profesioanal al avocatului se poate stabili temporar, pentru o perioada de maxim 1 an, sediul social al unei societati comerciale in baza unui contract de asistenta juridica.
15.02.