Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
Textul incriminator.
Obiectul ocrotirii penale.
Subiecţii infracţiunii.
Latura obiectivă.
Latura subiectivă.
Forme. Modalităţi.
Art. 43 din Legea nr. 161/2003 – (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice.
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă cu privire la confidenţialitatea datelor informatice. Aceste relaţii sociale sunt puse în pericol prin interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică ori a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice.
Obiectul material nu face parte din structura infracţiunii. Acţiunea care defineşte elementul material al laturii obiective, în ambele modalităţi normative (interceptarea) priveşte fie transmisiunea de date informatice, fie emisiile electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice.
Subiectul activ nemijlocit (autor) poate fi orice persoană ce întruneşte condiţiile generale ale răspunderii penale. De regulă, autorul este o persoană cu cunoştinţe în domeniul calculatoarelor sau al electronicii. Subiectul activ poate fi şi o persoană juridică în condiţiile şi cu limitările prevazute în art. 191 C. pen.
Participaţia este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.
Subiectul pasiv este persoană fizică sau juridică deţinătoare a sistemului informatic.
Elementul material. Fapta, în ambele ipoteze de incriminare, se săvârşeşte printr-o acţiune de interceptare. Prin „interceptare” (în sens tehnic) se înţelege acţiunea de a capta, cu ajutorul unui dispozitiv electronic special fabricat în acest scop, sau a unui computer, impulsurile electrice sau electromagnetice care tranzitează în interiorul unui sistem informatic, sau se manifestă ca efect al funcţionării acestuia, ori se află pe traseul de legătură dintre două sau mai multe sisteme informatice care comunică.
Interceptarea prin mijloace tehnice cuprinde „ascultarea” fluxului comunicaţiilor şi obţinerea conţinutului datelor informatice vizate.
Acest lucru se poate realiza direct (alin. 1), prin interacţiunea făptuitorului cu componentele externe ale sistemului informatic (cabluri, linii de comunicaţii, servere, routere, computere etc.). Spre exemplu, comunicaţia între două computere într-o reţea locală LAN a unei instituţii poate fi interceptată de un intrus după ce acesta se conectează fizic la traseul de cablu al reţelei vizate, prin secţionarea firelor şi legarea acestora (în paralel) cu cablul conectat la propriul computer, unde va recepţiona fluxul de date informatice.
În general, un dispozitiv sau calculator intrus se poate plasa în orice punct al unei reţele de calculatoare, având ca obiectiv interceptarea traficului cu mesaje. Acţiunile care pot fi executate sunt de două feluri:
- „atacuri pasive”, în cadrul cărora intrusul „observă” informaţia care trece prin canal, fără să interfereze cu fluxul sau conţinutul mesajelor;
- „atacuri active”, în care intrusul se angajează fie în furtul mesajelor, fie în modificarea, reluarea sau inserarea de mesaje false.
Indirect, sau de la distanţă (alin. 2), interceptarea ia forma captării radiaţiilor ori câmpurilor electromagnetice prezente (pe o anumită distanţă determinată ştiinţific) în jurul oricărui dispozitiv tranzitat de impulsuri electrice sau electromagnetice. Un exemplu este modalitatea modernă prin care persoane interesate captează, cu ajutorul unui dispozitiv special, radiaţiile electromagnetice din jurul monitorului computerului ţintă, pe care le „traduc” transformându-le în impulsuri electrice şi, mai apoi, în caractere alfanumerice.
Cerinţe esenţiale. Pentru existenţa elementului material al infracţiunii analizate este necesar ca acţiunea ilicită să se comită fără drept, sintagma care are întelesul arătat în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Interceptarea va fi legitimă dacă persoană care procedează la interceptare are dreptul de a dispune de datele comunicate, dacă ea acţionează la comandă sau cu autorizaţia participanţilor sau a destinatarului transmisiei, dacă datele sunt destinate uzului propriu sau marelui public sau dacă, pe fondul unei dispoziţii legale specifice, supravegherea este autorizată, în interesul securităţii nationale sau pentru a permite serviciilor speciale ale statului sa aduca la lumina infracţiuni grave ori este autorizată în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, în cursul unui proces penal.
Pentru existenţa elementului material, în ambele ipoteze de incriminare, mai este necesar ca datele informatice sa nu fie publice.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru valoarea socială pe care legea penală o apară, respectiv confidenţialitatea datelor şi sistemelor informatice.
Legătura de cauzalitate între activitatea făptuitorului şi urmarea produsă trebuie să existe şi rezultă din materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie specifică acestui delict, în ambele ipoteze de incriminare, este intenţia directă sau indirectă.
Forme. Fiind o infracţiune comisivă şi de execuţie lentă, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice este susceptibilă de forme imperfecte.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi, ca atare, nu sunt pedepsite. Unele acte pregătitoare sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare în art. 46 din lege.
Tentativa se pedepseşte.
Consumarea infracţiunii se realizează în momentul interceptării fără drept a unei transmisii de date informatice, ori a unei emisii electromagnetice.
Fapta penală analizată poate îmbrăca, în concret, o formă continuă sau continuată de săvârşire, situaţie în care vom avea şi un moment al epuizării ce va interveni, după caz, la data încetării acţiunii ilicite sau la data comiterii ultimei acţiuni.
Modalităţi. Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice prezintă două modalităţi normative, corespunzatoare variantelor de incriminare, respectiv interceptarea datelor informatice sau interceptarea emisiei electromagnetice.
Acestor modalităţi normative pot sa le corespundă variate şi multiple modalităţi de fapt (în raport cu împrejurarile în care se comite acţiunea incriminată, calitatea făptuitorului etc.), de care se va ţine seama la individualizarea pedepsei.
Bibliografie:
1.Amza T., Amza C. P., Criminalitatea informatică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
2. Dobrinoiu Maxim, Infracţiuni în domeniul informatic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
3. Ioana Vasiu, Criminalitatea informatică, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998.