Contractul electronic

Noţiune.

Dovada contractului electronic.

Contracte ce nu pot fi încheiate electronic.

Momentul şi locul perfectării contractului.

Legislaţie în domeniu.

Noţiune.

Contractul electronic este convenţia încheiată prin intermediul mijloacelor informatice.

Contractul electronic nu diferă foarte mult de cel clasic, însă prezintă anumite particularităţi: este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validităţii sale şi al efectelor produsesi calificat juridic ca fiind un contract la distanţă, însă apare o condiţie suplimentară în ceea ce priveşte dovada existenţei acestui tip de contract.

[sus]

Dovada contractului electronic.

Articolul 7 din Legea nr. 365/2002 republicată prevede următoarele contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă drepturile. Deci, indiferent de faptul că semnătura electronică este bazată sau nu pe un certificat calificat, din momentul în care apartenenţa acesteia este stabilită, prezumţia autenticităţii înscrisului în formă electronică nu mai poate fi contestată.

Art. 8 din Legea nr. 455/2001 arată că în situaţia în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate. În acest scop, expertul sau specialistul este obligat să solicite certificate calificate, precum şi orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat.

[sus]

Contracte ce nu pot fi încheiate electronic.

De la regula potrivit careia prin mijloace informatice poate fi încheiat orice tip de contract exista câteva excepţii

a) activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;

b) activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;

c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

[sus]

Momentul şi locul perfectării contractului.

În ceea ce priveşte momentul perfectării contractului de prevede că dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinta ofertantului.

Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea.

În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre urmatoarele moduri:

a) trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;

b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.

Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevazute la mai sus, se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot sa le acceseze.

[sus]

Legislaţie în domeniu.

  • Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă – Directiva privind comerţul electronic 2000/31/CE, Euratom, 8 iunie 2000;
  • Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată;
  • Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

[sus]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *