Contractul de leasing

Noţiune.Trăsături.

Clasificarea contractelor de leasing.

Încheierea, executarea şi încetarea contractului de leasing.

I.Etapa de formare a contractului.

II.Etapa de realizare a locaţiunii.

Raporturile dintre finanţator şi utilizator.

Obligaţiile finanţatorului.Obligaţiile utilizatorului.

III.Etapa de finalizare a contractului.

Noţiune

În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care “o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar-utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului, utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale”.

Definim leasingul ca fiind operaţiunea prin care o parte, denumită locator/finanţator, se angajează la cererea unui utilizator/locatar, să-i asigure posesia sau folosinţa unui bun, cumpărat sau realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la sfârşitul perioadei de folosinţă convenite, să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la un preţ rezidual, sau de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

[sus]

Trăsături

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, numit, cu titlu oneros având conţinut patrimonial, cu executare succesivă, intuitu-personae şi consensual.

[sus]

Clasificarea contractelor de leasing

Se folosesc mai multe criterii de clasificare:

a) după calitatea utilizatorului, leasingul este:

  • public, dacă cel care beneficiază de finanţare este statul, având ca variantă “leasingul comunal”, când utilizatorul este o comunitate locală;
  • privat, dacă se realizează finanţarea unei intreprinderi particulare vizând bunuri cu destinaţie comercială sau industrială ori pentru persoane fizice bunuri de folosinţă îndelungată sau imobile cu destinaţie de locuinţe.

b) după apartenenţa părţilor:

  • leasing naţional – dacă părţile aparţin aceluiaşi stat;
  • contractul de leasing internaţional – când intervine un element de extraneitate. În special este vorba de leasingul echipamentului industrial sau alte bunuri mobile de mare valoare (avioane, petroliere, sateliti, camioane, etc.). În acest caz este relevant sistemul de impunere fiscală şi vamală.

c) după modul de calcul al redevenţelor:

  • contractul de leasing cu amortizare integrală (full-pay-out-leasing) în care suma redevenţelor plătite locatorului, din care s-a scăzut cea cu titlu de marjă de profit, amortizează valoarea bunului;
  • contractul de leasing cu amortizare parţială. Acest tip de contract se caracterizează printr-o valoare reziduală considerabilă care dă consistenţă dreptului de opţiune (non-full-pay-out-leasing).

d) după apartenenţa fondurilor investite prin contractul de leasing:

  • leasingul realizat cu fondurile unei societăţi de leasing;
  • leasingul sindicalizat – finanţarea achiziţiei bunurilor contractate în regim de leasing se face prin punerea în comun de fonduri aparţinând mai multor societăţi de leasing. În acest fel se pot finanţa investiţii mari cu riscuri scăzute. Ordonanţa nr. 51/1997 reglementează leasingul sindicalizat în art. 23 permiţând ca echipamentul industrial şi construcţiile să poată fi utilizate, în sistem de leasing, de către societăţile comerciale, dacă între acestea s-a încheiat un contract în scopul realizării unei investiţii sau al folosinţei comune.

e) după provenienţa bunurilor finanţate:

  • contractul de leasing clasic, cu structura tripartită. În acest caz bunul provine de la o terţă persoană, numita furnizor;
  • contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat în patrimoniul finanţatorului sau construit chiar de finanţator. Este cazul societăţilor imobiliare pentru comert şi industrie care exploatează prin leasing imobilele pe care le-au construit.
  • lease-back ori sale and lease-back. Este varianta contractului de leasing în care bunul utilizat este vândut societăţii de leasing chiar de către beneficiar. Acest tip de leasing evidenţiaza cel mai bine caracterul de operaţiune financiară a leasingului. Lease-back-ul este reglementat de Ordonanţa nr. 51/1997, în art. 22, sub formă de “vinderea echipamentului industrial”, fapt care ar putea conduce la ideea că legiuitoru a dorit să lase “lease-back”-ul imobiliar în afara reglementării, indiferent dacă este vorba de imobile cu destinaţie comercială sau industrială, ori imobile cu destinaţie de locuinţă.

f) după natura bunului contractat:

  • leasingul mobiliar, care poate avea ca obiect bunuri cu destinaţie comercială sau industrială ori bunuri de folosinţă îndelungată;
  • leasingul imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinaţie industrială sau comercială, ori imobile cu destinaţia de locuinţă pentru persoanele fizice.

g) după natura operaţiunii, legiuitorul român clasifică leasingul în financiar şi operaţional (art. 2).

Leasingul financiar este definit ca fiind acea operaţiune care îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

  • riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
  • părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
  • utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată.
  • perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel putin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasingul operaţional este considerat ca fiind acea operaţiune de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile leasingului financiar.

[sus]

Încheierea, executarea şi încetarea contractului de leasing

Operaţiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialiştilor consideră necesare 3 etape succesive de realizare, dacă nu survine vreun eveniment care să întrerupă operaţiunile. Prima etapă este cea de formare a contractului (I), urmată de etapa de realizare a locaţiunii (II) şi apoi etapa de finalizare a contractului (III).

[sus]

I. Etapa de formare a contractului

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guvernează încheierea contractelor.

Astfel, contractul de leasing se încheie prin întâlnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispoziţiile art. 35-39 din Codul comercial privitoare la formarea contractelor.

Conturarea contractului de leasing se poate face pe mai multe căi aflate la îndemâna părţilor. În doctrină au fost analizate trei situatii, în functie de scopul urmarit. Este vorba de leasingul mobiliar (1), leasingul imobiliar (2) şi de cesiunea leasingului (3).

[sus]

II. Etapa de realizare a locaţiunii

Etapa locatiunii bunurilor aflate în leasing incepe din momentul punerii lor la dispozitia utilizatorului şi dureaza pe timpul stabilit prin contract.

Durata poate fi scurtă pentru leasingul mobiliar (câţiva ani) sau poate fi îndelungată pentru leasingul imobiliar (10-20 de ani sau mai mult).

Legiuitorul român a stabilit decât durata minimă a locaţiunii la un an, urmând ca părţile să stabilească prin acordul lor de voinţă, durata maximă a contractului. Libertatea contractuală pare totală în acest sens, însă dacă se depaşesc termenele de amortizare sau pentru bunurile imortate durata de 7 ani, apar consecinţe privind amortizarea ori taxele vamale.

[Sus]

Raporturile dintre finanţator şi utilizator.

Pe durata locaţiunii, finanţatorul şi utilizatorul au drepturi şi obligaţii specifice stabilite pe cale legală şi pe cale convenţională.

[sus]

Astfel, finanţatorul are următoarele obligaţii:

  • de a conferi utilizatorului drepturile derivand din contractul de vânzare-cumpărare, cu excepţia dreptului de dispoziţie;
  • de a garanta pe utilizator contra evicţiunii din partea oricărei persoane fizice sau juridice care ar pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului, în condiţiile în care utilizatorul a respectat toate clauzele contractuale;
  • să asigure bunurile oferite în leasing, printr-o societate de leasing.

[sus]

Utilizatorul are următoarele obligaţii:

  • să efectueze recepţia şi să primeasca bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
  • să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
  • să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără acordul finanţatorului;
  • să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoric stabilit şi la termenele prevăzute în contractul de leasing;
  • să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
  • să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
  • să permita finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
  • să îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui tert;
  • să nu aducă modificari bunului fără acordul finanţatorului.
  • să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

La obligaţiile legale mentionate, părţile pot să adauge şi alte obligaţii.

[sus]

III. Etapa de finalizare a contractului.

Durata de folosinţă a bunului de către utilizator este variabilă, părţile contractante având deplină libertate de a o determina, însă nu mai puţin de 1 an. În practică însă, libertatea juridică este limitată de necesităţi economice, durata de locaţiune corespunzând perioadei de amortizare, potrivit legislaţiei în materie.

Contractul de leasing poate înceta la termenul convenit de părţi sau înainte de acel termen, urmare a intervenţiei unor cauze care ţin de voinţa unei părţi ori a unui eveniment.

a) Încetarea contractului inainte de termen.

Rezilierea. Rezilierea anticipată a contractului de leasing este o sancţiune la îndemâna societăţii de leasing, pentru situaţiile stabilite prin Ordonanţă, însă părţile contractante pot conveni şi rezilierea în favoarea utilizatorului.

Societatea de leasing poate solicita rezilierea anticipată în urmatoarele situaţii prevăzute în Ordonanţă:

  1. în cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
  2. în situaţia în care utilizatorul nu îşi execută obligaţia de plată a redevenţei;
  3. în cazul în care utilizatorul se află în stare de reorganizare judiciară sau faliment.

Pentru utilizator nu au fost reglementate situaţii de reziliere, însă nerespectarea dreptului său de opţiune obligă societatea de leasing la plata de daune interese, care vor fi egale cu “valoarea reziduală a bunului, sau cu valoarea sa de circulaţie, calculată la data expirării contractului de leasing”.

Pactele comisorii. În practică, toate contractele de leasing conţin pacte comisorii exprese, care permit locatorului să obţină rezilierea, în caz de neplata a redevenţelor, fără să fie necesară intervenţia justiţiei.

b) Încetarea contractului de leasing la termen

Utilizatorul are trei posibilităţi: să achizitioneze bunul, să îl restituie, ori să continue contractul de leasing.

[sus]

Gheorghe Gheorghiu, Adrian Ţuţuianu, Contracte comerciale speciale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *